Mălăele: "Mimarea actului sexual în filme duce la naşterea cinefililor de mâine!"

20.07.2010

Pentru un actor consacrat si un regizor la inceput de drum, Horaţiu Mălăele este un tip 'cool', genul de om cu care un banal interviu se poate transforma oricand într-o aventură. Mălăele este unul dintre puţinii actori din România care face dintr-o piesă de teatru un real succes, şi nu viceversa. Maestrul a dialogat în exclusivitate cu Libertatea.ro despre criza prin care trece România, despre cea mai dragă replică, ori despre impactul pe care l-a avut asupra sa scena de sex cu Jojo din pelicula "Poker".

Domnule Mălăele, acesta este primul interviu pe care îl acordaţi unui ziar de tip tabloid?
Domnule Claudiu Petrişor, nu am preconcepţii. Eu nu dau interviuri în funcţie de înălţimea sau de lăţimea ziarelor. Răspund curiozităţii tuturor, evident cu prudenţa omului care nu vrea să-i fie violată graniţa bunului simţ. Am spus odată unui ziar ne-tabloid că "ar fi necesară o infuzie tinerească la nivelul teatrelor pentru a face să dispară lehamitea şi boşorogeala".
Drept răspuns, ulterior, un căpcăun a titrat: "Mălăele doreşte să alunge din teatre pensionarii şi boşorogii". Iată o formă de micţiune pseudo-ziaristică care mă face să fiu, cum spuneam, măcar circumspect.

Citiţi presa de tip tabloid?
Citesc orice.

Resimtiţi criza financiară?
Sintagma asta e mult prea pretenţioasă pentru leafa unui artist bugetivor. Dacă zeama pe care o primesc ţine de "financiar" atunci, da, o resimt. Dar mult mai drastic resimt mânia mamei mele pensionare, care şi-a îmbogăţit repertoriul de înjurături şi blesteme.

Încotro se îndreaptă cinematografia din România anului 2010? Credeţi că e pe o pantă ascendentă?
Încotro se îndreaptă nu ştie nimeni. Până acum am reuşit să stârnim curiozitate şi compasiune cu poveştile mizeriei şi nenorocirilor noastre trecute şi absurde. A fost redescoperită o formula stilistică minimalistă, care a adunat nişte premii esenţiale şi a legat o grupare entuziastă şi refractară la sistem.
Lucrurile sunt lăudabile în formă şi suspecte în fond. Pentru că, istoria a dovedit-o, soluţiile exclusiviste, ce nu îngăduie şi alte judecăţi de valoare, sunt vremelnice. Panta este ascendentă, dar, după câte ştiu, o pantă conţine un pericol ambivalent.

Care ar fi argumentele pentru care un cinefil ar trebui sa meargă şi la filme româneşti?
Nu cred ca trebuie să biciuieşti oamenii să se ducă într-o parte sau alta. Argumentul esenţial ar fi ca oferta să placă. Spunea Picasso "daca place, e artă". Dar ar fi absurd să placă ceva ce nu există. Uite, filmul meu "Nunta Mută": a făcut cronici excepţionale în Franţa, a obţinut locul doi în vânzarea de dvd-uri a unui film străin, am fost invitat de Michael Moore în festivalul de la Michigan  am luat premiul publicului la Bangkok, marele premiu la Terni, Italia şi a fost vândut în peste 25 de ţări. În România,  fundamentaliştii băştinaşi i-au dat un premiu de machiaj şi nu l-au difuzat mai nicăieri. Se pare că, pentru a fi noi înşine, trebuie să plecăm puţin sau să plecăm de tot.

După ce aţi regizat "Nunta Mută", aţi fost comparat cu Kusturica...
Nu mă deranjază comparaţia, mă deranjază "comparatorii" şi mai ales lumea măruntă a băgătorilor de seamă, a catalogarilor, a celor care ştiu fără să poată, a căpuşelor investite. Eu cred că povestea impune stilul, aşa încât nu bănuiesc cu cine voi mai fi comparat la filmul următor, cu care voi intra în producţie iarna aceasta. Bănuiesc că va trebui să traversez multe filme până "să mi se reproşeze" că filmul seamănă cu Mălăele.

Care este rolul care v-a plăcut cel mai mult?
Mi-au plăcut toate, deopotrivă. Rolurile devin propria ta familie, proprii copii. Ca părinte nu poţi iubi pe unul mai mult decât pe altul. Sau poţi, dar nu e bine.

Care vă este cea mai dragă replică?
"Viaţa este o boală, grea, mortală, cu transmisie sexuală".  Willy, Cafeneaua - teatrul Bulandra.

Mulţi sunt curioşi să afle ce impact a avut scena de sex din "Poker" cu Jojo asupra bărbatului Horaţiu Mălăele.
Bărbatul Mălăele, neavând aproape nicio treabă cu personajul Pangica din "Poker", a avut o reacţie de exaltare contemplativ-platonică în faţa preacurviei explicite a personajului lui  Jojo.
În cinematografie, goliciunea şi mimarea actului sexual sunt stimulente care tulbură minţile şi îndeamnă la procreaţie, dând naştere cinefililor de mâine.

Cum a fost să lucraţi alături de fiii dumneavoastra pentru pelicula "Poker"?
Familia ta eşti tu. Să fii alături de tine în momente de derută, panică şi îndoială, îţi dublează şansele unei supravieţuiri confortabile.

Cum vi s-a părut filmul premiat la Festivalul de la Berlin, "Eu când vreau să fluier, fluier"?
Mi s-a părut un film special, care a plăcut în egală măsură criticilor, părinţilor, infractorilor şi poliţiştilor din intersecţie.

Aţi avut vreodată ocazia să va stabiliţi în altă ţară?
Am avut mai multe propuneri de a rămâne, fie în Franţa , fie în America.

De ce nu aţi făcut-o?
Pentru că eu cred că un copac, chiar daca simte perspectiva gaterului, trebuie să rămână  pe pământul naşterii.

Maestre, care este cel mai urât lucru pe care l-aţi făcut în viaţa dumneavoastră?
Când eram în clasa 3-a, un băiat din şcoală a fost bănuit că a pupat o fată. Directorul a făcut un proces public. Pentru că şi eu, sfrijit, rău şi ochelarist, eram îndrăgostit nemărturisit de acea fată, m-am aflat în echipa de turnători. Dar cum viaţa m-a izbit mai apoi de turnători autentici, mi-am făcut mai puţine probleme de conştiinţă.

Ştiu că sunteţi un împătimit al tenisului. Pe cine preferaţi dintre Nadal şi Federer?
Pentru că este iar numărul unu mondial, pentru că e stângaci, pentru că e foarte serios, supercalculat, violent, tenace şi foarte tânăr, pentru că-şi trage chiloţii dintre fese în văzul lumii, evident că preferatul meu rămâne Nadal.

Spuneţi-mi un lucru care nu s-a mai scris până acum despre dumneavoastră şi aţi vrea să se ştie.
Doresc să se ştie că exist şi că, asta puteţi s-o luaţi ca pe-o ameninţare, nu stau degeaba. Dar, poate lucrul cel mai important este faptul că voi deschide în strada Smârdan 37, un atelier de caricatură  şi de grafica satirică, unde artişti importanţi vor lucra la faţa locului, şi, în cazul în care doriţi, la locul fetei.
Aş vrea să se mai ştie că sunt conştient de faptul că "nu poţi face un bine fără să nu plăteşti pentru el", aşa încât  îmi cer ietare dacă rătăcirile mele pământene au supărat pe cineva .

(sursa:libertatea)

Horaţiu Mălăele a lucrat la "Poker" alături de cei doi fii ai săi

30.03.2010

Comedia "Poker" regizată de Sergiu Nicolaescu, care va rula în cinematografe începând cu data de 9 aprilie, beneficiază de participarea actorului Horaţiu Mălăele, care, pentru prima dată, este implicat într-un proiect cinematografic alături de cei doi fii ai săi, Cristian şi Bogdan.

Cristian semnează genericul în calitate de asistent de regie, iar Bogdan, interpretul lui Titel, la 20 de ani, adică a versiunii tinere a personajului interpretat de tatăl său în filmul "Poker".

Despre ce a reprezentat această experienţă cinematografică unică, de a lucra la acelaşi film alături de cei doi fii ai săi, Horaţiu Mălăele spune: "A fost o nebănuită mirare, pentru că am descoperit în Bogdan, care deşi a terminat regia, calităţile native ale unui actor abil şi versatil, iar în Cristian forţa unui regizor capabil să manevreze o echipă. Însă cel care va veni şi va lămuri lucrurile va fi viitorul".

În interpretarea lui Titel Pangică, Horaţiu Mălăele dă viaţă în comedia "Poker" unui reprezentant de seamă al lumii interlope, mai întâi ca membru al unui clan mafiot, iar după un timp ca şef. Titel este un om parşiv şi care nu ezită să trădeze pentru a-şi atinge propriile scopuri. (sursa:libertatea)

"Lectia" lui Horatiu Malaele, de patru ori in Italia

24.03.2010

Horatiu Malaele are mare succes in Italia. S-a vazut acest lucru chiar cu doua luni in urma, cand la Teatro Belli din Roma a jucat in "Podu'", spectacol pe care l-a si regizat la Teatrul Metropolis din Bucuresti. Acum, artistul pleaca intr-un alt turneu in Italia, de data aceasta cu "Lectia" de Eugène Ionesco, o creatie montata tot de el, dar la Teatrul National din Bucuresti, si care va avea patru reprezentatii la Barberino di Mugello si Florenta

Daca turneul cu "Podu'" a fost organizat de Accademia di Romania in Roma - ICR, cel de acum, cu "Lectia", se inscrie in proiectul international, realizat de Catalyst si Regiunea Toscana, in colaborare cu Associazione Teatro Puccini, Primaria din Barberino di Mugello, sub patronajul Ambasadei Romaniei in Italia.

Primele doua reprezentatii vor avea loc la 26 si 27 martie, la Teatrul Corsini din Barberino di Mugello. Apoi, la 30 si 31 martie, publicul din Florenta va avea parte de acest spectacol, programat la Teatro Puccini. Afisul spectacolului, realizat cu prilejul turneului, poate fi vazut, in Florenta, in locurile pentru afisaj.

Alaturi de Horatiu Malaele, care il interpreteaza pe Profesorul din piesa lui Ionesco, se vor afla actritele Aylin Cadir (Eleva) si Natalia Calin (Menajera Marie).

Premiera spectacolului "Lectia" a avut loc la Nationalul bucurestean in mai anul trecut. De atunci, biletele sunt la mare cautare, chiar daca Horatiu Malaele joaca in diverse montari, pe mai multe scene in Bucuresti: la Teatrul Bulandra, la Teatrul de Comedie, la Metropolis sau la TNB, aici realizand si rolul Tartuffe. In curand, el va putea fi vazut la Comedie intr-un nou spectacol - "Femeia care si-a pierdut jartierele" de Eugène Labiche, in regia lui Silviu Purcarete. In toamna, Malaele va incepe filmarile la cel de-al doilea lungmetraj al sau. (sursa:antena1)

Horaţiu Mãlãele este un actor sportiv

03.01.2010

Când nu se aflã pe scenã, Horaţiu Mãlãele seamãnã mai degrabã cu un antrenor aflat în cantonament, preferinţele sale pentru ţinutele sportive transformându-l într-un client fidel al magazinelor de profil.

Poate pãrea curios, dar unii artişti nu aratã deloc... artistic în viaţa de zi cu zi. Unul dintre ei este actorul Horaţiu Mãlãele.

În vârstã de 57 de ani, maestrul preferã sã poarte ţinute lejere, sportive chiar, atunci când nu se aflã pe scenã. Pasiunea sa pentru hainele de acest gen fac din actor un client fidel al magazinelor de echipament sportiv, în care a fost, de altfel, şi fotografiat de paparazzii Cancan.

Relaxat, artistul s-a plimbat pe îndelete prin mall cãutând din priviri modele noi de treninguri sau pantofi sport care sã-i pice cu tronc.

Din pãcate, vizita la magazin nu a fost una eficientã, întrucât Mãlãele nu a gãsit, se pare, nimic pe gustul sãu, plecând oarecum dezamãgit.  (sursa:cancan)

Horatiu Malaele: Gigi Dinica a fost un actor nepereche si un prieten drag

Actorul Horatiu Malaele l-a descris pe Gheorghe Dinica, decedat marti, la vârsta de 75 de ani, ca fiind "un actor nepereche si un prieten drag".

"Gigi Dinica (...) a plecat pentru un timp pentru ca noi, cei ramasi, sa-l vedem mai bine. Dumnezeu sa-l odihneasca!", a spus Horatiu Malaele. (sursa:mediafax)

Horatiu Malaele: “Teatrul e un diamant prea puternic pentru a putea fi 'ciobit' de o trecatoare criza financiara”

Îl “hartuiam” deja de ceva vreme pe Horatiu Malaele pentru un interviu dar pentru ca “se nastea” mereu câte o problema, cum se scuza el, perioada de tatonare a durat pâna ce s-a învoit sa-mi dea “întâlnica” într-o dupa-amiaza la Clubul Diplomatilor.

Într-o zi de miercuri, pe o caldura torida, am parasit Casa Presei, numita înca, cu oarecare tandrete de bucurestenii mai în vârsta, Casa Scânteii, si am mers pret de vreo cinci minute, în plin soare, pâna la Fântâna Miorita, unde am facut un scurt popas pentru a-mi racori bratele într-o apa calâie. Apoi am traversat strada si am pasit parca într-o falie spatiala. M-am trezit într-o padure în toata legea. Am mers singurica pe o alee salbatica, precum Scufita Rosie în illo tempore. Mi se parea ca sunt în plin SF. Parea ireal ca doar peste strada de orasul prafuit si topit de caldura sa se gaseasca o mica “jungla”.

Racoare, umbra, miros de aer relativ curat, toate astea puteau fi oriunde altundeva, dar nu în Bucuresti. Într-o casuta care nu era tocmai cea a bunicii stateau doi bodyguarzi. “Taxa de intrare în club este de 40 de lei pe ora”, m-a avertizat unul dintre ei.
 
" Am venit sa-i iau un interviu domnului Malaele, dumnealui m-a chemat aici”, m-am aparat româneste, pasând responsabilitatea.
“Un act de identitate, ceva....”
Am scos legitimatia de presa la care paznicul s-a uitat plictisit.
“Bine, dar daca depasiti o ora, trebuie sa va taxam. Asta e politica...”

O bariera s-a ridicat în fata mea si am patruns încântata de parca as fi intrat pe blat în rai. Iarba, racoare, pasarele ciripind, zeci de BMW-uri de ultima fabricatie, toate argintii (probabil ultima fita), o piscina mare în care se balaceau adulti si copii care nu pareau de fabricatie “româneasca”, terenuri de tenis si de golf, terase umbroase cu halbe frapate de bere, oameni veseli si relaxati, parca intrasem într-o reclama. “Probabil ca am ajuns în cea de-a doua Românie” mi-am spus. Amintindu-mi ca este miercuri, ora 13.40, si ca ma aflam acolo de fapt în exercitiul functiunii, m-am îndreptat spre locul unde ma astepta Horatiu Malaele, pe unul dintre terenurile de tenis. Am patruns printr-o usita rotativa pe terenul cu zgura, unde Malaele lovea cu sete o minge, cu “reverul”.
 
Malaele tenismanul parea diferit oarecum de actor. Daca pe scena, el are ceva fragil si pustesc în înfatisare, aici era mai atletic, mai agil si mai “macho”, mai puternic si mai hotarât. Desi mi-ar fi placut sa-l vad ceva mai mult “la lucru”, când m-a vazut, a aruncat racheta cât colo si m-a scos de pe teren, ducându-ma pe o banca, sub un copac. O atmosfera blânda si pasnica pe care aveam sa o stric cu întrebarile legate de “the real world”.

- Jucati de mult tenis? am pus o prima întrebare, asa, de încalzire.
- Da. De 11 ani. Aproape zilnic. Fac sport pentru ca asa m-am obisnuit. Si, cum obisnuinta e a doua natura, eu îmi respect astfel cea de-a doua natura.

- Ati avut parteneri prestigiosi?
- Dintre cei mai prestigiosi. Am jucat de pilda cu Ilie Nastase. Dar n-am jucat înca cu CTP-ul. Ori ca eu joc prost, ori ca joaca el destul de rau, dar suntem în dialog si, cine stie, am putea perfecta un meci.

- L-ati batut vreodata pe Nastase?
- Nuuuu. E imposibil.

- De ce?
- E imposibil pentru ca... e imposibil.

-  Ce va asteapta în afara terenului de tenis? La teatru, de pilda?
- Aaa, pai s-o luam în ordine. La Bulandra voi continua sa joc doua dintre cele trei spectacole pe care le-am facut acolo: “Mascariciul” si “Unchiul Vania”. “Cafeneaua” am decis sa îl scoatem.
 
- De ce? E cel mai longeviv spectacol din teatrul bucurestean si are înca public...
- Da, dar e mai bine sa moara în plina glorie. Are deja 15 ani...

- Mai continuati «povestea de dragoste» cu Teatrul de Comedie?
- Da. Este teatrul meu de suflet. Acolo am «loc» de manifestare. Joc one-man show-ul «Sunt un orb». Tot acolo am montat un spectacol pe care îl iubesc foarte tare, «Revizorul», în care am si intrat, îl «dublez» pe Banica (Stefan Banica jr., n.n). Voi avea în toamna premiera la «Leonce si Lena», unul dintre cele mai frumoase texte pe care le-a dat vreodata umanitatea ( autorul: Georg Büchner - n.n.)...

- Ati avut parca o avanpremiera la festivalul de la Sibiu?
- Da, unde am avut un succes nesperat dat fiind faptul ca spectacolul era înca prea «crud». Distributia e fenomenala, cu atât mai mult cu cât e formata din actori foarte tineri care dau montarii o energie dinamica si binefacatoare. Sper sa punem toate lucurile la punct, astfel încât la toamna sa va invitam, la un spectacol «nobil» ca si textul...

- Nu ne-ati spus înca de «cireasa de pe tort». Repetati cu Purcarete. Sau e secret?
- Desertul se lasa la final. Mai, mai, mai, n-aveti deloc rabdare... Repet cu Purcarete la un vodevil scris de Labiche. E vorba de «Femeia care si-a pierdut jartierele», unul dintre spectacolele pe care eu le-am iubit cel mai mult. L-am facut în urma cu câtiva ani la Limoges si acum îl reluam în varianta româneasca. Joc alaturi de unul dintre marii actori ai tarii, l-am numit aici pe George Mihaita, si de o la fel de mare actrita, Dorina Chiriac. În ecuatia asta ar fi greu, daca nu imposbil, sa iasa un insucces.

- Am înteles ca veti juca la National în regia lui Andrei Belgrader, un româno-american care a scos de curând o premiera cu John Turturro. E adevarat?

- Da. Lucram împreuna la «Tartuffe».

- Când va fi premiera?

- Pe 4 octombrie. E batuta-n cuie. Sper...

- Cum e Belgrader?
- Un tip care stie teatru, curios, scormonitor, cauta solutii, gaseste solutii...

- A venit cu un know how american?
- În materie de teatru, nimic nu e nou. Totul, la un moment dat în istoria teatrului, s-a mai facut. Conteaza raportarea ta la un text, lucrul cu actorii si cum regândesti acele solutii teatrale pe care oricum le-au gasit altii cu mult înaintea ta.
 
- Ce se mai întâmpla cu «Nunta muta»?
- Filmul are deja o viata proprie. A fost cumparat în 27 de tari. A primit cronici foarte bune în Franta si în Germania... Da’ nu scrieti asta, sa nu spuna lumea ca ma laud.

-  Mai sunteti suparat pe cronicarii români care v-au desfiintat filmul?
- Nu, nici atunci nu am fost suparat chiar pe toti, ci doar pe semnatarii unor cronici ciudate. A privi unilateral fenomenul cinematografic mi se pare o catastrofa. Or, o parte dintre criticii nostri au dovedit ca nu sunt maleabili, ca nu au puterea de a se adapta si de a primi o propunere cinematografica noua. Ei mi-au respins filmul doar pentru ca nu era asa cum au învatat ei la scoala, au preferat sa se cantoneze în niste tipare... iata ca totusi filmul este bine receptat în alte locuri. Merge la festivaluri, primeste premii... Eu cred în destinul lui. Ca si vinul, cu cât se va «învechi» mai mult, cu atât va fi mai bun.

- Le-ati scris atunci o scrisoare dura cronicarilor de film...
- Da. Mi-am expus si eu punctul de vedere. Nu e corect?

- La fel v-ati suparat si când «Revizorul» nu a fost nominalizat la UNITER...
- Nici nu merita sa mai vorbim despre asta. Acolo niste resentimente pe care niste persoane sau personaje sau umanoizi le aveau fata de mine s-au rasfrânt în mod nedrept asupra unui spectacol foarte bun.
 
- Desi ati spus la filmari ca nu va mai trebuie regie de film, va pregatiti acum de un al doilea proiect cinematografic...
- Acest film se va numi «Funeralii fericite» si sper sa începem filmarile în primavara”.

- Nunta muta, funeralii fericite, va plac titlurile oximoronice?
- Asa e lumea: crâncena, violenta si, uneori, situatiile grele creeaza efecte paradoxale.

- Regizorul Malaele îl va distribui de aceasta data pe actorul Malaele?
- Mai mult ca sigur. I s-a simtit lipsa si la primul film asa ca va face parte, cu siguranta, din al doilea proiect.

- Veti face si un al treilea film sau enough is enough?
- Vreau sa scriu un scenariu. Nu stiu daca îl voi scrie eu cu Eugen Todoran sau el cu mine... Din acest scenariu de film speram sa iasa la un moment dat... un film.

- Va afecteaza în vreun fel criza?
- Nuu. Nu e o criza atât de drastica încât sa «ciobeasca» un «diamant» atât de puternic cum e teatrul. Nu ne-a distrus el comunismul care a durat 40 de ani, d-apai o trecatoare, speram, criza financiara.
 
- Ati fost în vacanta?
- Da. Am închiriat împreuna cu câtiva prieteni o vila, undeva în sudul Frantei. Stiu ca pare pretentios ce spun, dar adevarul este ca ne-a costat mult mai putin decât daca am fi fost oriunde în tara.

Ajungând la acest moment al discutiei, cel despre vacanta si timp liber, mi-am amintit ca Horatiu Malaele venise la Clubul Diplomatilor ca sa joace tenis, nu sa dea inteviuri. Am pus punct discutiei.

“Sa nu scrieti chiar mot a mot, ca eu sunt bâlbâit. Sa-l aranjati asa, frumos, sa par destept...” Dupa ce am promis sa-mi dau toata silinta în acest sens, am parasit oaza de racoare si m-am întors în arsita de pe “plantatia” de la Casa Presei.(sursa:cotidianul)

Horatiu Malaele, un tata tolerant

"Hora", cum il striga prietenii, colegii, este si actor de teatru si film,si grafician dar si tata si sot. Familia si viata lui extraprofesionala sunt mai putin cunoscute, din doua motive: nu prea vorbeste despre asta si apoi nu prea are timp liber. Despre putinul pe care il are a vorbit cu mine, intr-un interviu neconventional si destul de fugar...

Nici nu-i de mirare ca actorul Malaele este mai tot timpul ocupat si pe fuga. Mi-a propus ca intalnire Teatrul Foarte Mic, unde urma sa joace in "Lectia", piesa regizata de el. Dar cum are atatea pe cap, a intarziat si interviul (adica intrebarile mele) a fost scurtat imediat. Am discutat in cabina sa de machiaj, unde am constatat cat de putin pretentios este si in acelasi timp, cat de modest. Cabina era si pe post de garderoba,si toate dotarile sale erau un birou cu oglinda si doua scaune, folosite candva, probabil prin 1800, drept decor...

Aveam emotii pentru ca nu stiam daca va raspunde unor intrebari ale mele, daca va fi cat de cat dispus sa vorbeasca despre viata sa personala. Dar cum majoritatea timpului si preocuparilor sale se "invart" in jurul activitatii sale artistice, nu puteam sa ratez ocazia de a afla unde mai joaca si ce mai pregateste.

In primul rand, l-am urmarit dar l-am si intrebat daca varsta de 50 de ani (impliniti in august) reprezinta un moment de cotitura in viata lui, daca l-a marcat in vreun fel. Mi-a spus sincer ca reprezinta doar un numar de ani, si ca nu si-a facut o retrospectiva a activitatii sale. "Nu-mi doresc decat sa pot comunica in continuare cu publicul", a mai adaugat Malaele. In privinta starii de spirit declara ca "varsta mea s-a oprit undeva pe la 28 de ani. Nu simt greutatea celor 50 de ani. Probabil de aceea m-am si serbat, desi imi spunea cineva intr-un mod cinic ca in momentul in care greutatea lumanarilor este mai mai mare decat greutatea tortului, e mai bine sa renunti a te mai serba".

Horatiu Malaele este casatorit de 17 ani, iar sotia este absolventa de Cibernetica si director financiar la compania Nestle. Impreuna au doi baieti, Ion Bogdan, de 17 ani, si Cristian, de 15 ani. Nu au inclinatii artistice: "nici ei nu tin sa se orienteze spre teatru si nici eu nu tin". Nu este un parinte prea autoritar, crede chiar ca reactioneaza absolut normal, ca orice parinte din lumea asta, si este cel mai bun prieten al baietilor sai. Desi nu prea stiu de frica parintilor,baietii mai sunt din cand in cand pedepsiti daca gresesc, "dar se lasa pedepsiti".

Despre "odraslele" sale marele artist spune ca petrec mult timp pe internet. "E greu sa stii acum daca e bine cu sau fara calculator. Nu prea mai citesc romane, dar nu stiu daca mai e nevoie din moment ce citesc atat de mult pe internet." Modelul este luat poate de la societatea americana(occidentala), spune Malaele, care este aculturala prin mentalitate si unilaterala prin inclinatii. Sunt perfectionisti in ceea ce fac ei. "Noi venim cu o cultura generala si o acumulare din toate domeniile si nu stiu daca e neaparat nevoie de asta. Pana la urma cred ca societatea se va structura dupa modelul occidental: sa stii o bucatica foarte bine si pe asta sa te perfectionezi".

In putinul timp liber avut la dispozitie, Horatiu merge si joaca tenis cu cativa prieteni. "Joc cu asiduitate acest sport. Joc destul de prost,si alteori mai putin prost. Il practic pentru miscare, dar sunt si patimas uneori, si asta e bine pentru ca te mentine inlauntrul lui." Fotbalul il pasioneaza doar din patru in patru ani, daca echipa Romaniei e calificata la vreun Campionat Mondial.

Ii place sa mearga la mare si la munte cu familia, atunci cand are timp. Nu detine nici un fel de propietate in vreun astfel de loc,decat cea a parintilor lui. Horatiu Malaele recunoaste ca nu prea are indeletniciri casnice pentru ca nu prea are timp. Pentru ca o relatie sa mearga, crede in importanta fidelitatii cuplului.

Horatiu apreciaza ca majoritar, un succes este datorat muncii, atentiei cu care iti vezi de treaba, dar tine si de putina bafta. Intrebat despre calitatile si defectele pe care le are omul Malaele, a raspuns ca acestea tin de obicei de cei care ti le masoara, dupa calitatile si defectelelor. "Eu sunt un tip credincios si vreau sa cred ca din acesta perspectiva sunt un tip moral". Printre defecte crede ca s-ar putea numara acela ca enerveaza prin prea multa munca. "Nu sunt un tip comod dar nici incomod",mai spune Horatiu.

Viata marelui artist a fost, incepand de la 18 ani, un sir de intamplari care l-au "tarat" in aceasta meserie.

"Cand am venit in Bucuresti am vrut sa dau la Arte Plastice, apoi am asistat la cateva spectacole ale Teatrului Bulandra si atunci ceva in mine si m-am hotarat sa dau la teatru. Parintii mei au fost tot timpul extrem de loiali dorintelor mele, asa incat nu s-a pus problema ca ei nu ar fi de-acord cu alegerea mea".

Caricatura, o alta latura artistica a actorului si regizorului Horatiu Malaele, este o pasiune pentru el. "In momentul in care ma gandeam sa dau la Arte Plastice, m-am apucat de alte discipline: acuarela, guasa si am esuat in caricatura". O expozitie permanenta "Horatiu Malaele" se gaseste in antecamera unuia din localurile Bucurestene (restaurantul Nabab).

"Daca fac o caricatura de ideie, trebuie sa ma implic in momentul in care o fac. O astfel de caricatura necesita un minimum de inteligenta. Daca e vorba de o caricatura-portret a unui individ, trebuie sa-l cunosti bine, sa stii latura lui structurala, ca sa poti sa-l desenezi bine, si pe dinauntru".

Horatiu poate fi intalnit si in sala de teatru, ca spectator. De curand a "vizionat" spectacolul "Creatorul de Teatru", cu Marcel Iures, pe care l-a placut foarte mult. "A fost o revelatie la nivelul rolului,o revelatie nebanuita. Mi-a facut mare placere sa-l vad", spune cu mult fair-play Horatiu despre colegul sau de meserie.

Hora isi iubeste, deopotriva, toate rolurile si piesele in care a jucat. "Ca sa ai izbanda mai mare intr-un rol presupune sa ai un esec in celelalte, iar eu nu cred ca am avut esecuri majore". In prezent, poate fi vazut in piesa "Unchiul Vanea" si "Cafeneaua" de la Teatrul Bulandra, in "Lectia" - Teatrul Mundi, si in ultimile spectacole cu "Puricele",la Teatrul Nottara. Se intentioneaza reluarea piesei "Podul", la Teatrul National, proiect nefinalizat inca.

Horatiu este jucat (ca regizor), in trei piese la teatrul de Comedie("Tara lui Abuliu", "Bani din Cer" si "Palaria"), pe langa cele in care detine si rolul principal ("Cafeneaua", "Podul", "Puricele", "Lectia"). Ca si proiect teatral, la Bulandra pregateste, poate spre primavara, piesa"De Pretore Vincentzo" a lui Eduardo de Felipo.  (sursa:eva)